Viata de zi cu zi. Pur si simplu.

De altfel, era absolut necesar să intervină cineva din "preasfînta treime", deoarece nici unul dintre vînturile obişnuite n-ar fi reuşit să sece vreodată o cantitate atît de mare de apă. De vreme ce pe
timpul potopului nivelul apei depăşise cu 15 coţi cei mai înalţi munţi de pe pămînt, reiese, după unele calcule, că în total se adunase o cantitate de apă echivalentă cu volumul a 12 oceane mondiale îngrămădite unul peste altul.
Aşadar, potopul poate fi socotit drept cea mai extraordinară dintre minunile săvîrşite de dumnezeu, căci după ce a creat aceste noi oceane de necuprins (ceea ce nu se
poate spune că ar fi o scamatorie obişnuită), le-a zvîntat numai cu simpla lui suflare. Închipuiţi-vă ce plămîni trebuie să fi avut acest "porumbel"! O altă minune care, nici ea, nu poate trece neobservată: în a şaptesprezecea zi din luna a şaptea, corabia lui Noe s-a oprit pe vîrful muntelui Ararat, care are o înălţime de 5 156 m, în timp ce munţii mai înalţi decît Araratul, ca, de pildă, cele 14 vîrfuri ale Himalaiei, cu o înălţime de peste 8 000 m, şi alte vîrfuri din America de Sud, din Africa, au ieşit deasupra apelor abia în ziua întîi a lunii a zecea, adică cu şase săptămîni mai tîrziu. O minune cu totul remarcabilă! Povestirea biblică despre sfîrşitul potopului cuprinde, în afară de aceasta, şi basmul cît se poate de naiv cu corbul şi porumbelul, care, de altfel, nu prezintă nici un interes. Noe a dat drumul mai întîi "corbului", care "a ieşit, ducîndu-se şi întorcîndu-se, pînă ce s-au uscat apele de pe pămînt". Apoi el "a dat
drumul unui porumbel", care "n-a găsit unde să-şi odihnească talpa piciorului şi s-a întors la Noe în corabie". Noe i-a dat drumul din nou, după 7 zile, şi de astă dată porumbelul s-a înapoiat, ţinînd în cioc o ramură
de măslin. Noe a priceput atunci că "apele au scăzut de pe pămînt". Patriarhul, spune Biblia, împlinise atunci 601 ani. Dumnezeu i-a spus că e timpul să iasă din corabie. Debarcarea animalelor a avut loc, probabil, într-o ordine exemplară. În afară de aceasta, e de presupus (deşi Biblia n-o spune) că apa sărată s-a despărţit pe loc de apa dulce (o nouă minune!), pentru ca rîurile, lacurile şi mările să poată reintra în albiile lor, aşa cum fusese mai înainte. Cît priveşte peştii, ei s-au înapoiat din nou în apele respective, potrivit cu cerinţele naturii lor.

The
Prowling Tiger